David Byrne – Look into the eyeball (2001)

David Byrne este o figură emblematică a new wave-ului de la sfârşitul anilor ’70 – începutul anilor ’80. Dacă n-aţi văzut încă filmul-concert “Stop making sense” cu fosta lui trupa, Talking Heads, poate ar trebui să o faceţi. Este o mică bucăţică de istorie şi întâmplător este şi foarte haios. Byrne însă nu s-a oprit acolo. A colaborat cu Brian Eno, Robert Fripp, Philip Glass, Bălănescu Quartet, Thievery Corporation, Caetano Veloso, Arcade Fire, St. Vincent sau Fatboy Slim, a făcut o grămadă de muzici de film, a făcut pe producătorul pentru câteva trupe (printre care The B-52’s) şi a scris o grămadă de cărţi. Pe lângă asta, a lansat o mână de albume solo (vreo 7). Printre ele, “Look into the eyeball”, un album numai bun de ascultat vara pe căldurile astea, eventual pe plajă. Compoziţional albumul mi se pare desăvârşit, versurile sunt absolut delicioase, cu acelaşi umor ironic şi absurd, este plin de viaţă, chiar şi la 49 de ani cât avea autorul atunci, pe alocuri dansant, orchestrat impecabil (de Byrne împreună cu încă trei aranjori) pentru trupă şi orchestră de cameră. Criticile au fost slabe, n-a fost inclus în nicio listă de gen 1001 de albume de aruncat, făcut cadou, mâncat, etc., dar bănuiesc că deja v-aţi obişnuit să nu fiu de aceeaşi părere cu criticii.

Audiţie plăcută!

P.S. Piesa “Like humans do” a fost inclusă ca demo pentru noul Media Player al XP-ului la vremea respectivă. Să spună cineva că Bill Gates n-are gusturi 🙂