Mai am un capitol si o termin. Dar nu vreau sa o termin azi. E prea buna. Nu va povestesc nimic, v-as strica placerea. Dar merita din plin, jur.

Mai am un capitol si o termin. Dar nu vreau sa o termin azi. E prea buna. Nu va povestesc nimic, v-as strica placerea. Dar merita din plin, jur.

Iar am fost la Galati, iar am gasit lucruri simpatice. Cum ar fi:
Ieri am avut o revelatie.
La Universitate, 4 tipi de nationalitate incerta din care un vizibil sef. Dau sa intru la metrou si-l vad pe unul ca scoate un teanc mare de afise Tuborg – byron unplugged. A, ia sa iau si eu unul amintire. Ma duc la ei.
Seful, agresiv: ce vrei ba ?
Subsemnatul, mic si umil: un afis cu byron.
Sefu’: Cu ce ba ?
Eu: Cu b.. aaa, cu Tuborg !
Sefu’: 20 lei.
Stau sa ma scobesc de 20 mii.
Sefu’: N-ai inteles ba, 20 lei adica 200 000 !
Moment in care m-a umflat risul definitiv, le-am urat sa fie sanatosi si m-am tirat.
Buna treaba, tre’ sa ma apuc de lipit afise, sigur o sa cistig mai bine decit fiind pe afis.
And now for something completely different.
Am fost acum putin timp in Galati, unde am reinteles ca Romania este de fapt tara tuturor posibilitatilor.
Iata de pilda acest domn, frustrat de lipsa oricarei initiative balconice la arhitectii vechiului regim, s-a gindit sa si-l faca singur din scinduri si placi ondulate. Singura problema e ca domnul in cauza sta la etajul 4. Ma intreb ce simte cind iese pe balcon. Trebuie ca-i place mult adrenalina.
7 luni.
Ce s-a intimplat ?
De ce nu l-a remarcat nimeni cu exceptia ascultatorilor deja existenti ?
(more…)