In 2000 – 2001 cantam cu trupa Blueservice, din care facea parte si Costin. Pretentiile noastre nu mergeau foarte adanc, cantam blues alb gen anii 60-70, dar ne facea o deosebita placere. Imitam eroi de teapa celor de la Zeppelin, Cream sau Free cam o data pe saptamana, de cele mai multe ori intr-un club micut din Regie. La putina vreme dupa ce am intrat in lumea asta, am cantat la Laptarie in memoria unui bluesman disparut, Fani Adumitroaie, ocazie cu care l-am vazut pentru prima data pe Vali Racila. Am fost fascinat, omul, pe langa look-ul de guru care te facea sa intorci capul ca dupa o femeie frumoasa, canta un blues mult mai adanc si mai vechi, singur cu chitara lui, asezat pe scaun, fara artificii, fara aere, fara pretentii. Din acel moment am inteles ca blues-ul adevarat e un alt fel de mancare si am inceput sa ascult Robert Johnson, Skip James, Charlie Patton sau Blind Willie Johnson.
In anii ce-au trecut ne-am tot intalnit, ba la Suceava, unde s-a produs o replica a memorialului de la Laptarie, ba in Vama, ba la Blues Café, atunci cand a primit-o pe Gabrielle, iubita lui chitara (ocazie cu care am facut o cantare ad-hoc care nu s-ar fi terminat pana a doua zi daca nu ne dadeau aia afara cu forta), ba pe trenul spre Cluj, ducandu-ma sa inregistrez pentru Anger as a gift, album pe care l-am si invitat cu acea ocazie.
Acum Vali are un album al lui. Cu Raul Kusak la pian si acordeon, un muzician fabulos despre care se vorbeste prea putin. Au inregistrat live in studioul Real Sound, sub bagheta magica a lui Victor Panfilov. Discul este produs de Nicu Alifantis si a sa fundatie si este distribuit de E-Media.
Sa va mai spun ca este foarte bun? Va spun, desi se subintelege, ca nu ma apucam sa scriu aici despre el daca era altfel. Eu unul nu ma mai satur ascultandu-l. Si daca n-as cunoaste persoanele implicate as putea sa jur ca nu-i cantat prin partea locului.
Sir Blues!
Dan
