L-am descoperit, ca multi altii, via Sex & Religion, unul din cele mai bune albume ale lui Steve Vai. Imi amintesc ca am ramas fascinat de cum poate asta sa urle in halul ala si 2 secunde mai tirziu sa cinte atit de delicat sa-ti faca pielea de gaina.
Dar Devin e mult, mult mai mult de-atit. E in primul rind nebun cu acte – tre’ sa ai ceva la bila ca sa fii genial si sa scoti albume de ultra-thrash alternind cu ambiental minimalist, electro sau pop-rock. E teribil de prolific, mai nou scoate cite doua albume deodata. Fiecare album e cu totul altceva, pe unele cinta la toate instrumentele. altele sint pur si simplu farse – e un tip foarte haios, dar nu stiu in ce masura metalul si umorul merg bine impreuna, vremea Zappa s-a dus. A facut chiar si un concept album dement – Ziltoid the Omniscient, despre un alien care vrea sa distruga Pamintul pentru ca nu-i place cafeaua. Imi pare rau ca a renuntat la imaginea trademark absolut unica – pleata lunga si chelie pe mijloc:
before

(more…)